Home > 1 > R. Moldova în situația celei de-a 4-a republici Franceze

R. Moldova în situația celei de-a 4-a republici Franceze


Criza politică sau cea constituțională durează deja de mai bine de un an și jumătate în sistemul politic al Republicii Moldova.

Politicienii noștri au încercat prin toate căile posibile să soluționeze acestă criză.

Mai întâi să obțină cumva cele câteva voturi de aur fără să ajungă la un consens, adică să le ,,fure”, nu le-a mers. Apoi, la recomandarea și presiunea internațională Alianța a încercat să ajungă la o înțelegere cu partidul comuniștilor, și în final să aleagă preșdintele republicii. Nici asta nu a luat foc.

Unica soluție, în viziunea politicienilor rămăsese modificarea legii supreme în stat,  așa încât președintele să fie ales direct de popor. Ba chiar mai mult, pentru buna funcționare a instituțiilor, se propunea o consituție redactată care avea să ducă la bun sfârșit reforma începută în 2000. Atât proiectul noii constituții cât și cel al art. 78 cu privire la alegerea președintelui au eșuat, ultima fiind respinsă chiar de popor, prin referendum.

Acum, după cel de-al treilea scrutin electoral  liderii politici revin la aceiași soluție, de a găsi compromis, a forma o alianță care ar soluționa criza politică, însă fără modificarea legislației.

Fac oare ei bine prin ignorarea importanței modificării legislației, punând accent pe consenul celor două tabere? Nu riscăm cumva să mai avem parte de astfel de situații?

Voi compara circumstanțele în care ne aflăm cu cele asemănătoare în care era  Franței în sec.20.

Franța în timpul celei de-a 3-a republică 1870-1940 avea un președintele ales de Parlament, asta a presupus perioada multiplelor crize ale sistemului politic francez.  Problemele au culminat cu venirea la putere a regimului autocrta a lui Petain. La noi cu venirea la putere a regimului Voronin.

Drept consecință, generalul De Gaulle prin mișacrea revoluționară organizează un refrendum de modificare a constituției care să reprofileze altfel instutuțiile statului.  Proiectul constituției a fost respins, și au fost organizate alegeri anticipate iar Adunarea Națională aleasă, adică parlametul a adoptat o nouă constituție. Însă și aceasta punea piedici bunei funcționări a statului. Președintele avea puteri restrânse, era un sistem complicat de desemnare a miniștrilor și un rol redus al Parlamentului. Această republică a funcționat deficitar timp de 12 ani.  În acest răstimp au căzut 20 de guverne și țara a rămas 256 de zile fără executiv. După răscularea coloniilor din Algeria, generalul De Gaulle a fost solicitat să formeze un guvern. Astfel, profitând de criză, generalul a făcut execepție și a modificat Constituția fără parlament, Constituție ce până astăzi este legea fundamentală în stat, sub numele de Constutiția din 1958.

După cum vedem, crizele au durat în Franța mai bine de 90 de ani, și s-au terminta după ce a fost modificată Constituția.

Făcând abstracție de normele juridice, dar luând în considerare situația de ciză prezentă în ambele situații, putem scoate următoarele învățeminte:

  1. Deși elita Franței avea deja o cultură politică de secole, nu au putut să depășească criza politică prin înțelegeri, prin compromisuri, până nu au modificat constituția.  Deci, nu trebuie să căutăm ,,așchia” în cultura politică a liderilor noștri dacă nu avem o legislație bine ajustată.
  2. Când societatea este divizată și situația de criză domină sistemul politic, consensul este imposibil, este nevoie de o adaptare a legislației după cerințele societății. Criza este un semn al schimbării, trecerii dintr-o etapă în alta. Iar Constituția este un document flexibil.
  3. Chiar dacă referendumul din 5 septembrie a căzut, modalitatea de alegere a președintelui trebuie modificată, în caz contrar riscăm să rămânem în aceiași criză.
  4. Așa cum De Gaulle spunea că în cazul unei dispersări, unei crize societale este nevoie de un unificator așa și în situația noastră este nevoie de un președinte ales de popor, însă fără mari prerogative. Cum este bunăoară în Austria.

Aceiași situație a fost și în mai multe țări, când crizele au fost încetate doar prin ajustări legislative.

Advertisements
Categories: 1
  1. anunaki
    December 6, 2010 at 1:38 am

    Doua motive cel putin pentru miting masiv:
    – sa se arate comunitati internationale ca cetatenii RM sunt IMPOTRIVA interventiilor fatzishe din partea Moscovei, asa cum a fost treaba cu NEinvitatul si NEbinevenitul fost general KGBist si coleg din ’80 cu Putin, dl. Naryshkin. Asta in contextul in care presedintele Parlamentului European deja isi anuntate o vizita pe 10 Dec in RM.
    – sa i se arate dlui (za)Lupu ca lumea s-a saturat si NU va mai tolera Rosca(ti) indiferent de culoarea politica!

    BASARABIE – trezeste-te, NU sta cu mainile in sin!

    Viitorul se face cu propriile maine, nu vine de la sine!

  2. pulbermax
    December 6, 2010 at 8:20 am

    De 20 de ani tot ajustam Legea. Problema este in impertinenta. Am spus-o si repet, nu traim in Anglia bipartita, traim in Moldova. Democratia trebuie sa fie nu doar “majoritarista”, ci in primul rind – consensualista.

    La noi cine are mandate mai putine se uneste cu oricine, doar sa aiba mandate mai multe decit cealalta tabara (aici vb de PD si PCRM).

  3. December 6, 2010 at 11:20 pm

    Mă întreb, de ce facem atâta pam-pam din alegerea președintelui, care are asa minuscule prerogative. Foarte bine au stiut sa preîntâmpine aceste colapsuri Germanii. Premierul la ei este ales de Bundestag, la propunerea președintelui. Dacă Bundestag-ul nu votează această candidatură este în drept să o aleagă pe cea covenabilă, fără a consulta cumva președintele. Dacă parlamentul etse multicolor și și nu poate ajunge la un consens următorul pas este alegerea unui premier fără un număr stabilit de voturi necesare. Respectiv devine șef al guvernului cel care are mai multe voturi, iar dacă este doar o candidatură, cel care are măcar un vot.
    Astfel am putea face și în cazul președintelui RM. Și partidele parlamentare poate ar fi mai cointeresate să se alieze, după cum spuneai și tu.

  4. Scortescu
    February 22, 2011 at 3:29 pm

    De Gaulle a fost si ramine un simbol al secolului XX…prin care si RM ar lua exemplu de la francezi…Putin spus ca a fost doar revolutinar….Trebuie doar sa ne amintim de 1940 si aici vom intelege totul….:D

  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: